Să nu mă minți când spui "Te iubesc!",
Deși par sobru,încruntat și mare,
La fel de repede mă ofilesc,
Ca soarele-n apus sau ca o floare.

Mă poți minți cu orice altceva,
Poate mă prefac că greșesc,
Și-apoi e iert eu cumva....
Dar nu spunându-mi "Te iubesc!"

Rostind aceste cuvinte(!)...
Ar trebui să știi că nu întâmplător,
Se mai leagă lumea de cele sfinte,
Și cele sfinte de nemuritor.

Să nu mă minți când spui "Te iubesc!",
Să nu rostești mereu, ci doar atunci,
Când din amurg voi veni să te-ntâlnesc,
Înainte de mâine și după ieri...atunci.